„Fii bun de Crăciun”, îndemnul unui preot care vrea să îmbrace şi să încalţe peste o mie de copii care au intrat în iarnă desculţi şi dezbrăcaţi

„Fii bun de Crăciun” este îndemnul unui preot care vrea să îmbrace și să încalțe peste o mie de copii care au intrat în iarnă desculți și dezbrăcați.

Părintele Dan Damaschin a lansat o nouă campanie umanitară înainte de intrarea în Postul Crăciunului. Preotul misionar de la Maternitatea „Cuza-Vodă” din Iași îi îndeamnă pe români să i se alăture și să-l ajute să îmbrace și să încalțe peste 1.000 de copii sărmani din județul Iași.

Personajul principal al campaniei „Fii bun de Crăciun” este Mălina, o fetiță din comuna ieșeană Dagâța care trăiește, alături de cei șapte frați ai săi, de azi pe mâine. Copiii se află numai în îngrijirea mamei, după ce tatăl i-a părăsit. Din cauza lipsurilor, familia a început iarna fără lemne și fără provizii în cămară.

Pentru Mălina și pentru încă 1.000 de micuți care trăiesc în condiții la fel de grele, părintele Dan Damaschin a lansat un apel către toți cei care pot contribui să le ofere „un Crăciun ca lumea”. Copiii pot fi ajutați prin donații online sau prin donații trimise prin poștă la biserica Maternității „Cuza-Vodă” din Iași.

Mai jos, mesajul integral al părintelui Dan Damaschin despre campania „Fii bun de Crăciun”:
„Hăinuțe călduțe pentru Mălina (și încă 1.000 ca ea)

Mălina este un copil dintr-un cătun uitat de lume, cum sunt multe în România noastră europeană. Merge cu drag la grădiniță prin noroaie mai mari ca ea și, deși preferă joaca cu mașinuțele, ori de câte ori este nevoie, ține cu bucurie mătura în mânuțe, încercând să pună umărul la treburile grele din bătătură, cu care frații mai mari sunt demult obișnuiți.

Bineînțeles că are un tată și o mamă, cel puțin în actul de naștere. Problema este – și acum încep problemele – că tatăl ,,lucrează” în străinătate, de câțiva ani prin Vest. Ce lucrează? Numai el știe. Cert este faptul că s-a dus și dus a fost! Și fără bani.

Mama, o mână de om, se zbate din noapte până în noapte să hrănească și să poarte la școală opt copii. În timpul ,,liber”, adică când nu hrănește calul și vaca sau crapă lemnele, mai ceva ca un bărbat, pune mâna pe ciocan, pe lut, pe o grindă și uite așa, a reușit să-și ridice un acoperiș deasupra capului. Cu ce bani? Știe Dumnezeu!

Primăvara, vara și chiar toamna, … toate bune și frumoase. Mai desculță, mai o acritură din copaci, mai o buruiană de prin grădină și o cană cu lapte și a trecut ziua. Greul cel mare vine IARNA. Lemnele de foc sunt mai scumpe decât aurul, de mâncare pe la ei, la capătul pământului, nu te poți apropia, de parcă ar fi fabricată pe lună. Știți dumneavoastră: transport, energie, taxe și impozite. Haine, încălțări, dulciuri … astea sunt vise, oameni buni! Și te mai miri de ce bieții copii abandonează școala sau cum fac aripi dau bir cu fugiții și se pierd în lume ca cerșetori sau infractori.

Acum că povestea a fost spusă, ca să nu fiu întrebat ,,și ce-i cu asta?” îndrăznesc să trec la subiect: dacă tot intrăm în Postul Crăciunului și fiecare din noi va voi să facă un bine, nu s-ar cădea, oare, ca și Mălina să aibă un Crăciun ca lumea? Doar un semn și noi ne apucăm de treabă! Așa cum ni-i obiceiul. Fiecare face ce poate. Fie comandăm un brad mai hâd, fie renunțăm la steluța puțin cam de „tristă amintire”, fie alcătuim un meniu mai „slim”, cu mai puțini caltaboși și cârnați și vom avea surpriza să ne trezim cu ceva bănuți în plus, cât să ne ajungă pentru o geacă, un pantalon și niște ghetuțe călduțe pentru Mălina. Și ceva de spălat, de pus pe masă, în vatră. Cum spuneam, un Crăciun ca lumea.

Citeste continuarea!