Iată una din frumusețile României de care nu ai auzit: Singurul sat de formă rotundă din România

Charlottenburg a fost conceput şi clădit în secolul al XVIII-lea, la fel ca majoritatea satelor din comuna Bogda, de către şvabii bănăţeni. Unicitatea sa este dată de formă circulară, nemaintalnita în zona vestică.Din acest motiv, întreaga localitate a fost declarată monument istoric de către Ministerul Culturii şi Cultelor.

Cu un diametru de 210 de metri, satul impresiona printr-o simetrie perfectă, după cum povestea şi meşterul pantofar Johann Caspar Steube, în scrisoarea a treia din Timişoara: “Acest sat este singurul sub forma circulară (chorographie). În mijlocul satului se găseşte o fântână acoperită cu apă foarte bună. În jurul fântânii se găseşte o plantaţie de duzi în spatele căreia se găsesc casele, acestea având în curte grajdul şi sură.

Apoi urmează grădină unde se găseşte plantată vită de vie. Nici o casă nu este nici cu un deget mai înaltă ca alta, şi nici cu un picior mai distanţată una faţă de alta, având un stil foarte frumos simetric; la fel şi cele patru intrări în sat – au aceasi distanţă una faţă de alta”.

Sătenii se ocupau, în mare parte, cu roadele pământului, un număr foarte mic lucrau în pădure sau “la oraş”. Zona este îmbrăcată într-o haină de tradiţie vânătorească, proprietatea din apropierea satului era frecventată de Curtea Regală Românească, iar mai apoi de cei de la conducerea blocului comunist şi, în final, de vânătorii amatori din toate colţurile Europei.

Apogeul populaţiei l-a atins în 1880, cu aproape 300 de locuitori, astăzi, doar prin venele a doi dintre locuitori mai curge sânge nemţesc, Peter Trimper şi Maria Ana Backin, ultimii şvabi ai satului.Charlottenburg pare pustiit, liniştea care învăluieşte întreaga zonă fiind deranjată doar de sunetul clopotelor bisericii.

A rămas o filă ruptă din istoria Banatului ce se îndreptă cu paşi molcomi spre modernizare, mai multe terenuri de aici fiind transformate în case de vacanţa de către proprietarii ce nu par a avea vreo intenţie în păstrarea autenticităţii de care abundă locul.

dd31